Autor : Bogdan Onita
Data adaugarii: Vineri 12.06.2009
|
|
Oradeanul Vad Ladislau, in varsta de 82 de ani, spune despre el ca este cel mai tanar supravietuitor din Oradea al Holocaustului. Familia sa a fost ridicata de jandarmeria hortysta in mai 1944 si dusi in cel mai groaznic lagar de concentrare nazist, Auschwitz-Birkenau. A ramas acolo aproape un an. De atunci nu mai stie nimic de familia sa, el fiind singurul care a reusit sa se intoarca acasa.
"Aveam 16 ani. Intr-o dimineata de mai, in 1944, ne-am trezit cu jandarmeria maghiara in casa la noi. Ne-a luat absolut pe toti, de la bunici, matusi, verisori, absolut pe toti. In prima faza ne-au dus in ghetoul ce era amenajat chiar in curtea Sinagogii. De aici ne-au dus rand pe rand la gara unde am intrat exact ca animalele in vagoane de marfa. Nu mai retin exact cat timp a durat aceasta groaznica calatorie. Cand am ajuns acolo au inceput sa ne incoloneze si sa ne separe ca pe niste vite. Cei care nu erau buni de munca, copiii, femeile gravide, batranii erau trimisi direct spre camerele de gazare, iar ceilalti, printre care m-am numarat si eu, erau selectati pentru munca silnica", isi aminteste Vad Ladislau.
Cel mai terifiant moment a fost despartirea de cei dragi. Din momentul sosirii la Auschwitz, Vad Ladislau s-a trezit singur, separat de familie si trimis sa munceasca 12 ore pe zi intr-o fabrica de armament din apropierea lagarului. "Cred ca am supravietuit deoarece am reusit sa ma adaptez la situatie, am dovedit ca sunt muncitor si ca pot sa fac ceea ce imi cereau ei. Am lucrat intr-o fabrica unde erau produse rachete ce erau trimise direct pe front. Fabrica era foarte bine ascunsa. Era sapata intr-o stanca pentru a nu fi detectata si bombardata de avioanele inamice. Eu fiind foarte tanar, imi dadeau sa fac diverse munci", spune el.
In lagar nu era un secret ca cei pe care nu ii mai vedeai in baraca au fost dusi la gazare. Abuzurile, bataile, infometarea si crimele faceau parte din viata de zi cu zi a prizonierilor de acolo. "Stateam in niste baraci de lemn. Erau trei nivele de paturi, cate zece pe fiecare nivel. Stateam impreuna cu prizonieri evrei din toate tarile, de toate nationalitatile. Sefii de grupa sau de baraca nu erau altceva decat detinuti germani, criminali de rand, talhari, violatori, etc. Ei aveau sarcina de a ne pazi indeaproape si de a ne disciplina, cand era cazul. Ei aveau drept de viata si de moarte asupra noastra. Pentru un fleac, pentru neindeplinirea unui ordin avea dreptul sa execute prizonieri, in bataie, prin spanzurare, cum credea el de cuviinta", a adaugat Vad Ladislau.
Dupa eliberarea din lagar, in primavara anului 1945, Vad Ladislau s-a intors acasa, la Oradea, cu speranta de a se reintalni cu familia. "Am ajuns acasa dupa ce am fost eliberati de armata engleza. Eu am fost singurul supravietuitor din familia mea. Nu s-a mai intors nimeni acasa. Nu am verisori, matusi, sau alte rude. Toti au pierit in lagarele naziste", spne cu durere in glas Vad Ladislau.
Cu toate ca a trecut prin experiente de viata traumatizante si inca de la varsta adolescentei, Vad Ladislau s-a casatorit si si-a vazut de viata. "M-a insurat cu o sibianca, o romanca get-beget. Nu am copii. Sotia are un baiat din prima casatorie pe care l-am crescut ca si pe copilul meu. In prezent baiatul sta la Sibiu cu familia lui, are saizeci de ani, tinem legatura si ne vizitam cat de des putem", marturiseste Vad Ladislau. "Nu stiu ce as mai putea spune eu nou in aceasta chestiune. Sunt carti, volume intregi chiar care relateaza atrocitatile regimului hitlerist si efectele Holocaustului in toata Europa. Eu ma bucur ca generatia mai tanara a crescut si creste in democratie fara sa stie ce inseamna sa ti se ia totul, averea, viata, ajungandu-se pana la faptul ca te faceau sa uiti ca esti om", a conchis Vad Ladislau.
Calvarul evreilor din vestul tarii a inceput la 19 martie 1944, cand Ungaria a fost efectiv ocupata de Germania hitlerista, Adolf Eichmann organizandu-si direct activitatea de exterminare a evreilor cu ajutorul lui Hain Peter, seful Politiei politice ungare. Mobilizarile in detasamente de munca si apoi deportarile masive au dus la exterminarea a 90% din populatia evreiasca a Bihorului. La 3 iunie 1944, cand a avut loc ultimul transport, Oradea a devenit "judenfrei" (fara evrei). Pana in 1940 comunitatea de evrei din Oradea numara aproximativ 30% din populatia orasului. In prezent in Oradea mai traiesc aproximativ 700 de evrei.
Cuvantul original grecesc (holókauston) provine din termenul ebraic olah, care inseamna "ardere completa" - o veche practica de sacrificiu iudaica in care (bucati de) animale sau plante erau arse pe altar in onoarea lui Iahve (Elohim) caruia, dupa "A treia carte a lui Moise" - Leviticul, ii era placut acest miros.
Cuvantul "holocaust" era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violenta a unui numar mare de oameni. Spre deosebire de cuvantul "masacru", de origine latina - ucidere in masa de oameni, de catre alti oameni - cuvantul "holocaust" se putea referi si la dezastre sau catastrofe.
Utilizarea cuvantului in acest sens mai larg a atras obiectiile multor organizatii evreiesti, in particular al celor infiintate pentru comemorarea Holocaustului evreilor. Organizatiile evreiesti afirma ca acest cuvant, in sensul sau prezent, este folosit pentru a descrie exterminarea evreilor si ca Holocaustul evreilor a fost o crima de o asemenea anvergura si atat de specifica, ca punct culminant al unei lungi istorii de antisemitism european, incat nu ar trebui sa fie subsumata intr-o categorie generala cu alte crime ale nazistilor. In a treia editie a lucrarii sale in trei volume, The Destruction of the European Jews, Raul Hilberg a estimat numarul evreilor omorati in Holocaust la 5,1 milioane. Aceasta cifra include "peste 800 000" care au murit din cauza "ghetoizarii si privatiunilor"; 1 400 000 ucisi prin "impuscare in aer liber"; si "pana la 2 900 000" pieriti in lagare de concentrare (Konzentrationslager). Hilberg estimeaza numarul de morti in Polonia la "pana la 3000 000".
Auschwitz-Birkenau a fost un lagar de concentrare nazist din Polonia, care in timpul celui de -al Doilea Razboi Mondial a avut un rol de distrugere in randul populatiei evreiesti din Europa si nu numai a acesteia. Peste 1,1-1,6 milioane de oameni au fost exterminati in acest lagar. El a fost ca in marea majoritate a lagarelor de concentrare naziste, comandat de trupele de infanterie SS. Lagarul de la Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagar nazist din cele doua razboaie mondiale. Lagarele aveau ca scop distrugerea unor minoritati europene ca evreii, tiganii, etc. Alte lagare din afara teritoriului Germaniei erau folosite ca puncte de lucru sau pentru "experimente" ale doctorilor nazisti. La fiecare lagar era adaugat, la iesire cate un crematoriu pentru cadavrele detinutilor. Langa acest crematoriu se mai afla si cate o camera de dusuri, care avea ca scop gazarea prizonierilor. In lagarul de la Auschwitz-Birkenau aceste camere de gazare si crematoriile se aflau in interiorul lagarului deoarece lagarul a fost construit intr-o localitate ocupata de germani si transformata in lagar de concentrare. Locuitorii polonezi ai Auschwitzului, care au refuzat sa fie deportati fie in Germania, fie in Austria, au fost folositi la munca "in folosul natiunii germane", ei nefiind tratati ca si conationalii lor care au acceptat sa plece din Auschwitz. Ei erau folositi la golirea camerelor de gazare.
Cel mai mare ghetou din Ungaria
Cel mai mare ghetou din Ungaria - cu exceptia celui din Budapesta - a fost cel din Oradea. De fapt, in acest oras erau doua ghetouri: unul pentru evreii din localitate, ce cuprindea 27.000 de persoane, aflat in apropierea Marii sinagogi ortodoxe si a Pietei Mari; celalalt, pentru cei aproape 8.000 de evrei adusi din multele comunitati rurale ale urmatoarelor douasprezece districte: Alesd, Berettyóújfalu (azi, in Ungaria), Biharkeresztes (azi, in Ungaria), Cefa, Derecske (azi, in Ungaria), Marghita, Oradea, Sacueni, Salard, Salonta Mare, Sárrét (azi, in Ungaria) si Valea lui Mihai. Multi dintre evreii acestor comunitati au fost concentrati in si in jurul depozitului de lemne Mezey.35
Ghetoul din Oradea era extraordinar de suprapopulat. Evreii din oras, care constituiau aproape 30 la suta din populatia localitatii, au fost inghesuiti pe o suprafata care putea adaposti doar a cinsprezecea parte, si nu a cincea parte din populatia orasului. Densitatea era atat de mare incat 14-15 evrei imparteau o singura camera. Ca toate celelalte ghetouri, cel din Oradea suferea de pe urma lipsei de alimente; au existat, de asemenea, victime ale masurilor punitive practicate de o administratie locala deosebit de salbatica; adeseori, conducerea antisemita a orasului intrerupea electricitatea si apa in ghetou. Mai mult, sub comanda locotenent-colonelului Jenö Péterffy, jandarmii au fost deosebit de sadici la "monetaria" locala, care se afla in Fabrica de bere Dréher, in imediata vecinatate a ghetoului. In interior, ghetoul era administrat de un Consiliu Evreiesc, condus de Sándor Leitner, liderul comunitatii evreilor ortodocsi. Deportarea evreilor a inceput cu "evacuarea" celor concentrati in depozitul de lemne Mezey, la 23 mai. Aceasta a fost urmata, la 28 mai, de primul transport care a avut loc chiar din oras. Ultimul transport a parasit Oradea la 27 iunie.
|
